EN
De ce apare sforăitul în timpul congestiei nazale: anatomia și mecanismele aferente
Valvele nazale și rezistența la fluxul aerian superior
Când căile nazale se congeșionează, rezultă umflarea țesuturilor nazale, în special la nivelul valvelor nazale (structura căilor respiratorii superioare). În această perioadă, țesutul valvei nazale cedează și rezistența la fluxul aerian crește semnificativ. Efectul acestei cedări constă într-o creștere a rezistenței fluxului aerian superior până la 300% (Young et al., 1997). Acest lucru determină un flux aerian turbulent, suficient de intens pentru a provoca vibrația țesutului moale al palatului supraglotic și al țesuturilor din jurul palatului, generând astfel sforăitul. Studiile recente au demonstrat că congestia nazală este asociată cu cedarea valvei nazale, iar majoritatea persoanelor testate care prezentau atât congestie nazală, cât și sforăit (68%) au evidențiat cedarea valvei nazale. Aceasta sugerează că cedarea valvei nazale reprezintă un factor major în perturbarea țesutului palatului moale.
Diferențierea între obstrucția structurală și cea temporară: implicații pentru sforăit
Obstrucțiile temporare, cum ar fi alergiile, rinita sau iritanții nazali, răspund bine la utilizarea benzilor nazale. S-a demonstrat că aceste dispozitive cresc debitul aerian nazal cu peste 31% în cazurile ușoare (Journal of Sleep Medicine, 2021). Totuși, obstrucțiile structurale, cum ar fi deviația septului nazal, hipertrofia turbinelor nazale și polipii nazali, răspund slab la același grad de dilatare nazală, până la 74% în cazul benzilor nazale. Aceste dispozitive de intervenție neechilibrate — dilatatoarele nazale și benzile nazale — au fost demonstrate că afectează simultan debitul nazal. Clasificarea diferită a obstrucției nazale determină limitele utilizării unui dispozitiv clinic pentru ameliorarea obstrucției nazale, precum și necesitatea unui dispozitiv clinic de diagnostic pentru a asigura același nivel de ameliorare a obstrucției.
Ajută dispozitivele anti-sforăit la sforăitul legat de congestia nazală?
Funcționează benzile nazale externe?
Benzile nazale exterioare se aplică pe suprafața externă a nărilor pentru a deschide valva nazală și a reduce rezistența în timpul inspirației, permițând un flux de aer mai ușor. În cazul sforăitului congestiv, reducerea rezistenței respirației nazale poate ajunge până la 30%. Totuși, s-a demonstrat că benzile nazale exterioare funcționează cel mai bine în cazul congestiei nazale pe termen scurt, cauzată de o inflamație ușoară și reversibilă. Această cercetare a arătat că 42% dintre participanții la studiu au raportat o scădere a sforăitului, iar ceilalți 58% dintre participanții la studiu au raportat o scădere nesemnificativă sau niciuna a sforăitului, majoritatea acestora indicând faptul că congestia lor era datorată unei probleme structurale severe. Deși benzile nazale exterioare sunt neinvazive și prezintă un risc scăzut, ele nu sunt eficiente în cazul sforăitului faringian sau al celui determinat de limbă, nici în cazul surselor mai profunde de congestie care depășesc valva nazală.
Funcționează dilatatorii nazali interni?
Dilatatorii nazali interni poziționează pereții laterali ai căilor nazale în poziție deschisă prin utilizarea unei structuri flexibile de susținere. Această structură de susținere permite ca pereții interiori ai căilor nazale să rămână deschiși, împiedicând colapsul acestora, reducând în același timp turbulența fluxului de aer și vibrația țesuturilor. Deși studiile clinice au arătat că dilatatorii nazali interni pot reduce sforăitul asociat congestiei nazale (împreună cu umidificarea în spațiul locuit) cu până la 50%, s-a raportat, de asemenea, că 1 din 5 persoane (20%) care încearcă să utilizeze dilatatorii nazali ca soluție anti-sforăit renunță la folosirea lor, în principal din cauza disconfortului și a lipsei de potrivire.
Demascarea: De ce dispozitivele anti-sforăit sunt ineficiente
Colapsul limbii, laxitatea pereților faringelui și vibrația laringelui determină sforăitul care își are originea în afara cavității nazale. Dispozitivele anti-sforăit tind să fie ineficiente atunci când sforăitul este cauzat de aceste fenomene. Chiar și în cazul sforăitului nazal, mai degrabă decât extranasal, gradul de obstrucție nazală influențează eficacitatea acestor dispozitive. Datele clinice arată că, în cazurile de obstrucție nazală ușoară, dispozitivele anti-sforăit determină o îmbunătățire de aproximativ 60 %, în timp ce, în cazurile de obstrucție severă, nu oferă un rezultat semnificativ. Cel mai important, sforăitul care devine din ce în ce mai pronunțat și care, în special, este asociat cu pauze respiratorii observate de alții, somnolență diurnă și episoade de inspirații bruscă (gâfâit), poate reprezenta un caz de apnee obstructivă în somn. Apneea în somn care nu a fost diagnosticată de un specialist nu trebuie tratată cu astfel de dispozitive; se recomandă efectuarea unei polisomnografii formale și, dacă este necesar, terapie specializată pentru somn, care poate lua forma terapiei cu presiune pozitivă continuă în căile respiratorii (CPAP) sau a dispozitivelor orale.
Metoda cea mai eficace: combinarea dispozitivelor anti-ronflaj și a decongestionării nazale
Integrarea soluției salină, a decongestionantelor topice și a umidificatoarelor
Rinita alergică duce la acumularea de mucus și deșeuri, provocând pierderea stratului muco-ciliar din naris. Soluția salină izotonică ajută la restabilirea stratului muco-ciliar. Utilizarea pe termen scurt a unui decongestionant, cum ar fi oximetazolina, determină o reducere localizată a edemului. Acestea pot provoca efectul secundar mai grav al rinitei medicamentoase și, prin urmare, trebuie limitate la maxim 3 zile. Deși căile respiratorii devin, în mod obișnuit, din ce în ce mai obstrucționate datorită acumulării secrețiilor vâscoase, multe umidificatoare pot fi reglate la un nivel de umiditate ambientală între 40% și 60%, ceea ce previne uscarea căilor respiratorii. Aceste metode pot fi utilizate în mod sinergic pentru decongestionare și reducerea umflăturii, în timp ce soluția salină este folosită pentru menținerea sănătății mucoasei, fără a provoca iritații secundare. Combinarea acestor metode cu dispozitive nazale, cum ar fi dilatatorul nazal și clătirile nazale zilnice cu soluție salină, a demonstrat, în studii, o reducere cu 37% mai mare a sforăitului comparativ cu utilizarea exclusivă a dispozitivului, în cazul unei congestii nazale ușoare. O terapie inadecvată cu dispozitive afectează mecanica și inflamația mucoasei nazale. Acestea nu obstrucționează fluxul de aer.
Când este momentul să găsiți un medic: semne că dispozitivele anti-ronflaj nu pot ajuta în anumite situații
Polipi nazali, rinosinuzită cronică, deviație de sept – soluțiile fără prescripție medicală nu vor ajuta
Dacă ați ronflat și ați folosit în mod repetat benzi nazale sau dilatatori nazali, împreună cu presiune facială, secreție nazală cronică, scurgere nazală posterioară sau apnee de somn, este posibil să aveți o afecțiune patologică. Scurgerea nazală posterioară și inflamația care cauzează obstrucția căilor respiratorii nazale indică o obstrucție a căilor respiratorii fixă sau recurentă, care nu poate fi rezolvată prin dispozitive fără prescripție medicală. În aceste situații, este necesară o diagnosticare obiectivă. Alte afecțiuni care ar putea reprezenta o problemă sunt sinuzita cronică, dilatarea nazală posterioară sau polipii nazali. Aceste afecțiuni implică, de asemenea, obstrucție nazală. Din păcate, nu toți medicii cunosc diferențele dintre aceste afecțiuni. Un medic specializat în afecțiuni ale urechii, năzului și gâtului va putea stabili diferența, astfel încât tratamentul să nu fie orientat doar spre ameliorarea simptomelor.
Întrebări
Ce rol joacă congestia nazală în apariția ronflajului?
Congestia nazală determină umflarea ţesuturilor nazale. Această perețe reprezintă o barieră importantă care înconjoară cavitatea nazală și se prăbușește, crescând rezistența căilor respiratorii, ceea ce, la rândul său, intensifică turbulența fluxului de aer, provocând vibrația ţesuturilor ca urmare a rezistenței și creșterii turbulenței în jurul valvei nazale datorită perețelui tisular care provoacă și amplifică vibrațiile. Acest lucru duce la creșterea turbulenței în jurul valvei nazale, ceea ce cauzează sforăitul.
Pot fi utilizate dispozitive anti-sforăit pentru a încerca să rezolve sforăitul legat de congestia nazală?
Unele dispozitive fără prescripție medicală, cum ar fi benzi nazale și dilatatoare nazale, pot ajuta la reducerea sforăitului legat de congestia nazală, ceea ce nu este nici pe departe negativ. Totuși, aceste dispozitive nu sunt eficiente în prezența unor obstrucții structurale.
Care sunt alte opțiuni pentru a reduce sforăitul legat de congestia nazală?
Da, există și alte opțiuni care pot ajuta la reducerea sforăitului legat de congestia nazală, cum ar fi dispozitivele anti-sforăit și tratamentele pentru congestia nazală, precum picăturile decongestionante și spray-urile nazale saline, precum și menținerea unei umidități adecvate în interior. O umiditate corespunzătoare în interior va contribui la reducerea sforăitului cauzat de congestia nazală.
Când este necesar să se solicite un tratament medical pentru sforăit?
Sforăitul persistent care nu este ameliorat de dispozitivele anti-sforăit trebuie evaluat de un medic specialist în cazul în care apar presiune facială sau scurgere nazală cronică, sau dacă se observă pauze în respirație. Aceste semne sugerează prezența unei afecțiuni medicale care provoacă sforăitul, cum ar fi deviația septului nazal sau polipii nazali.